Răspunsul scurt: 6 ianuarie 2020. Nici una din calitățile lui [sic!] nu ar fi contat. Nici narcisismul caricatural. Nici lipsa patologică de empatie. Nici etica muncii execrabilă. Dacă în calendar după 5 ar fi urmat 7 ianuarie, Trump ar fi fost astăzi pe traiectorie către un nou mandat de președinte în 2024. Și dacă până la 5 ianuarie Trump mă convinsese cu asupra de măsură că este un om de afaceri lamentabil și un strateg inept, 6 ianuarie m-a convins că Trump este un mare zero în politică.

Trump nu este un geniu politic

De la Noam Chomsky până la Michael Moore, de 5 ani încoace, o mulțime de oameni trăitori cu folos pe lumea asta au ajuns la concluzia că DJ Trump este un geniu politic. Aproape toți au adus ca argumente charisma lui Trump și simțul mulțimii de care dă dovadă. Însă toată lumea ignoră în mod inexplicabil, două lucruri esențiale fără de care un ”tele-evanghelist” ca Trump (căci asta este în ultimă analiză) nu poate să devină om politic de succes.

Unul este că simțul mulțimii și charisma puse strict în slujba marketingului propriu nu sunt suficiente. Sunt desigur necesare, mai ales în Statele Unite, unde campaniile electorale sunt gigantice reality show-uri. Dar pentru a face politică mare mai trebuie să fii și un bun strateg, și un bun tactician. Iar Trump nu este nici una nici alta.

Al doilea este că trebuie să câștigi bătălii politice pentru a te putea numi politician. Iar la capitolul ăsta Trump este o adevărată catastrofă. A câștigat alegerile din 2016, dar în condițiile în care a pierdut votul popular având ca adversar cel mai slab candidat Democrat din ultimii 40 ani. După care a pierdut absolut tot ce se putea pierde. A pierdut Camera Reprezentanților. A pierdut Senatul. Și a pierdut apoteotic alegerile prezidențiale din poziția de Președinte în exercițiu în fața unui candidat obosit, incapabil să stârnească entuziasmul cuiva și aproape absent în campania electorală! Este o contraperformanță unică în istoria Statelor Unite!

Însă nimic nu e mai relevant în ce privește calitatea omului politic Trump, decât comportamentul lui în ziua răzmeriței.

Cum s-a născut teoria conspirației

Să ne aducem aminte mai întâi că pe 5 ianuarie, în ciuda celor 4 ani de înfrângeri politice, Trump se afla într-o situație surprinzător de bună, cu perspective reale de a candida cu succes în 2024. Afacerea sa electorală (donații, bilete de intrare la mitinguri electorale, merchandise, etc.), care produsese deja sute de milioane de dolari în campanie, mergea strună.  Se putea lăuda cu o prezență la vot record din partea susținătorilor săi, probă fiind cele 74.216.154 voturi. Iar în ultimă analiză, alegerile fuseseră pierdute de fapt la mustață: i-au lipsit numai 76.514 voturi în 4 state (Ariz., Nev., Ga., Wins.) pentru a le câștiga. Și da, existau problemele legale. Dar la momentul acela nu rămăseseră decât procesele civile. Ancheta penală a procurorilor federali din New York era lipsită de șanse (la momentul acesta este deja abandonată), ancheta penală a procurorilor statului New York era (și este și în acest moment) suspendată în așteptarea deciziei Curții Supreme privitoare la administrarea probelor, iar convorbirea lui Trump cu secretarul de stat al Georgiei Jeff Raffensperger prin care îi cerea acestuia ”să găsească 11.780 voturi” favorabile lui abia fusese dezvăluită. Și chiar dacă ar fi fost anchetat penal, Trump avea încă la dispoziție ”opțiunea nucleară” brevetată de Nixon: demisia urmată de amnistierea sa de către Vice-președintele Mike Pence devenit Președinte pentru câteva zile.

Și apoi a venit răzmerița din 6 ianuarie, consecința logică a calculului electoral catastrofal făcut de Trump în momentul de cotitură al campaniei sale electorale – august 2020, când a  devenit evident că epidemia COVID-19 este scăpată de sub control și că bătălia cu efectele pandemiei e pe cale de a fi pierdută.

Confruntat fiind pentru prima dată cu perspectiva pierderii alegerilor Trump a luat în august decizia de-a dreptul bizară de a-și focaliza campania electorală exclusiv pe câștigarea acestora prin răsturnarea rezultatelor la urne.

De aici a pornit, în ultima analiză, teoria mirobolantă conform căreia Smartmatic și Dominion Software, parte a unui complot pus la cale de Venezuela, China și Spania (da, chiar Spania!), au schimbat pur și simplu rezultatele votului în noaptea de 3 spre 4 noiembrie, transferând către Biden milioane de voturi obținute de Trump.

Dar mai importante decât teoria conspirației au fost efectele deciziei din august asupra evoluției evenimentelor de până la 6 ianuarie.

”Din puțul gândirii” strategice

La nivelul mesajului, prin această schimbare de curs Trump s-a poziționat ca perdantul suprem în țara care nutrește un dispreț suprem pentru perdanți. Trebuie într-adevăr să fii ”the ultimate loser” ca din poziția de președinte în exercițiu, să spui lumii întregi că alegerile vor fi trucate sub nasul tău și în defavoarea ta. Altfel spus că ești incapabil să previi această viitoare fraudă, deși ai la dispoziție trei luni să o faci exploatând întreaga forță a statului american.

Pe de altă parte, a-ți stabili ca obiectiv strategic determinarea statului american ca sub amenințarea cu forța să ignore rezultatele alegerilor și să ”te aleagă” Președinte denotă o prostie fără margini. Merită trecute în revistă fanteziile pe care s-a bazat Trump în atingerea acestui obiectiv, altfel nu am putea aprecia dimensiunea acestei prostii:

• Comisiile de numărare a voturilor vor ignora legile statale și practica și vor opri numărarea voturilor la un moment în care Trump e în avantaj
• Dacă aceste comisii continuă numărarea, atunci aceasta va fi oprită de către instanțele statale (incluzând Curțile Supreme)
• Dacă numărarea nu va fi oprită de către instanțele statale, atunci voturile contabilizate în plus, vor fi anulate de instanțele federale (incluzând Curtea Supremă)
• Dacă nici una din instanțele federale nu va anula voturi, atunci electorii din statele republicane îl vor declara câștigător pe Trump, deși Biden a avut mai multe voturi.
• Dacă nimic din cele de mai sus nu se va fi întâmplat, pe 6 ianuarie, după ce va fi citit lista electorilor care îl validau pe Biden câștigător al alegerilor, Mike Pence va face dreptate și îl va declara pe Trump Președinte, pentru că Smartmatic, Dominion, Venezuela, China …

Trump chiar a fost convins până la capăt că va avea succes atacând frontal statul american, atât la nivel local cât și la nivel federal!

Și convins fiind, a distrus și ce mai era de distrus. Prin asmuțirea mulțimii împotriva propriului Vice-președinte Mike Pence și-a anulat orice șansă de a scăpa de anchetele penale, dovadă că până și propriul instinct de conservare a căzut pradă credinței sale în teoria conspirației.

Știind că dacă pierde alegerile vor urma ani și ani de hărțuire legală și posibile condamnări penale, Trump a cochetat mult timp cu ideea de a se auto-amnistia, bazându-se pe faptul că textul Constituției nu limitează în nici un fel puterile Președintelui în materia amnistiei. Numai că interpretarea în acest sens a prevederilor constituționale nu a fost niciodată testată în justiție, ceea ce lasă Curții Supreme deschisă calea oricărei interpretări.

Riscul fiind prea mare, mult mai sigură ar fi fost soluția lui Nixon: demisia Președintelui, Vice-președintele devine Președinte, proaspătul numit Președinte îl amnistiază pe Președintele proaspăt demisionat.

Incitarea mulțimii împotriva lui Pence prin Twitter care i-a făcut pe atacatorii Capitoliului să construiască spânzurători simbolice și să scandeze ”Hang Mike Pence!” a fost, la nivel personal, cea mai mare prostie făcută de Trump în timpul mandatului său.

Însă ceea ce a încheiat definitiv cariera politică a lui DJ Trump a fost îndemnul adresat susținătorilor săi de a lua cu asalt clădirea Capitoliului pentru a forța congresul reunit în sesiune comună să îl proclame președinte pentru un al doilea mandat.

Trump, o nulitate politică

Prin discursul său din dimineața lui 6 ianuarie Trump a arătat lumii întregi că este complet lipsit de instinct politic.

Și, la fel ca în cazul schimbării de strategie din august 2020, totul a plecat de la un calcul politic greșit. Trump și-a imaginat că, de vreme ce a câștigat voturile a 74,2 milioane de alegători în noiembrie, baza sa electorală numără 74,2 milioane de susținători.

Nu trebuie să fii însă un mare cunoscător al politicii ca să înțelegi cât de departe de realitate este această supoziție. Era evident pentru oricine că cel puțin jumătate din voturile câștigate în noiembrie veneau, sau de la cei care nu au suportat ideea unei președinții Biden, sau de la cei cărora le-au plăcut politicile administrației Trump, fără a fi însă nici pe de parte fanii președintelui, ba din contră. De fapt baza electorală a lui Trump a rămas neschimbată, 35-40 milioane de susținători înfocați, diferența până la rezultatul votului venind din alte bazine electorale.

Or în condițiile astea, atunci când a îndemnat mulțimea să ia cu asalt Capitoliul Trump  a crezut că are susținerea a 74,2 milioane fani.

Însă chiar și așa, o fărâmă de instinct politic să fi avut, Trump ar fi realizat că singura manevră corectă ar fi fost să țină un discurs de 10 ore, sau cât de lung ar fi fost nevoie, până ce congresul l-ar fi validat pe Biden Președinte.

Procedând însă cum a procedat, și-a îndepărtat definitiv toți votanții din noiembrie, dincolo de baza sa electorală devotată.

Această mișcare greșită singură l-a anulat pe Trump ca om politic și a compromis orice efort pe care îl va face în continuare să devină Președinte, pentru că cele 35-40 milioane de votanți pierduți pe 6 ianuarie nu se vor mai întoarce niciodată.

Peisaj după bătălie

Ce rămâne în urma răzmeriței din 6 ianuarie?

1. Două greșeli grave făcute de Trump: îndemnarea susținătorilor să ia cu asalt Capitoliul și incitarea atacatorilor împotriva lui Mike Pence
2. Boicotul afacerilor sale de către municipalitatea New York, bănci, turnee de golf, până și de către agenți imobiliari care refuză să intermedieze vânzarea hotelului din Washington
3. Accesul interzis la rețelele de socializare: Twitter, Facebook, YouTube
4. O nouă anchetă penală vizând evenimentele din 6 ianuarie
5. Vulnerabilitatea completă în fața a trei anchete penale (între timp ancheta penală în scandalul Raffensperger a fost și ea demarată oficial)

Dar cea mai importantă (de departe) consecință a răzmeriței din 6 ianuarie este restrângerea definitivă a bazei sale electorale la cei 35-40 milioane de fani devotați. Iar cu numai 35-40 milioane de voturi și fără a avea vreo șansă să adune voturi noi, DJ Trump nu va mai fi vreodată Președintele Americii.

Ce va face însă cu siguranță va fi să utilizeze această bază electorală pentru a distruge (fără să înțeleagă ca asta face) Partidul Republican. Dar despre asta voi vorbi într-un articol viitor.