Deși este încă devreme pentru concluzii, întâlnirea din Alaska are șanse mari să intre în istorie ca prima eroare gravă de parcurs a administrației Biden.

După 4 ani de eșec diplomatic în care relațiile bilaterale au atins cel mai jos nivel de la restabilirea lor în 1979 până astăzi, reluarea dialogului diplomatic direct cu China este o mișcare obligatorie pentru noua echipă de la Casa Albă. Însă graba în care a fost organizată această întâlnire și lipsa de pregătire etalată de partea americană în ședința de deschidere ( Secretary Antony J. Blinken, National Security Advisor Jake Sullivan, Director Yang And State Councilor Wang At the Top of Their Meeting ) a dat lumii întregi ocazia să vadă că împăratul este gol!

Două greșeli nepermise care au răsturnat cursul întâlnirii

De la bun început trebuie notate diferențele între echipele care s-au așezat la masa tratativelor.

Pe de o parte doi diplomați de carieră cu vechi state de serviciu, atât ca ambasadori în misiuni dificile (S.U.A. și Japonia) cât și în ministerul de externe chinez: Yang Jiechi, Directorul Comisiei pentru Afaceri Externe a PCC și Wang Yi, Ministru de Externe și Consilier de Stat.

Pe partea cealaltă doi consilieri politici de carieră cu experiență în executiv, dar lipsiți complet de experiență diplomatică: Secretarul de Stat Antony Blinken și Jake Sullivan, Consilierul Prezidențial pe Probleme de Securitate Națională.

Pe acest fond au venit cele două erori ale părții americane.

Mai întâi, în condițiile în care scopul declarat al acestei întâlniri a fost reluarea contactelor directe la nivel înalt între China și S.U.A. cu dorința ambelor părți de a reînnoda dialogul întrerupt ca efect al incompetenței echipei Trump, guvernul american a impus cu o zi înainte de începerea întâlnirii un nou set de sancțiuni asupra Chinei.

A doua eroare, mult mai gravă, a fost că prin alocuțiunea de deschidere Secretarul de Stat Blinken a limitat agenda întâlnirii strict la temele de interes pentru partea americană: Hong Kong, Xiangji, Taiwan (subiecte nenegociabile din punctul de vedere al părții chineze, lucru știut de ani și ani de zile) și atacurile cibernetice chineze.

Ignorând uzanțele diplomatice, mesajul părții americane a fost că întâlnirea este doar un prilej de a trage China de urechi în văzul lumii întregi pentru refuzul de a se plia pe interesele americane.

Această abordare lipsită de inteligență diplomatică a transformat ceea ce ar fi trebuit să fie o simplă oportunitate de imagine cu o durată de maximum 10-15 minute în care conform uzanțelor părțile nu fac decât să își exprime în mod protocolar satisfacția reluării dialogului, într-un spectacol de peste o oră scăpat pur și simplu de sub control de partea americană.  

Mesajul de forță al părții chineze: socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg

E greu de înțeles raționamentul părții americane. Oricum am întoarce-o este greu de explicat cum s-a ajuns la concluzia că, după aplicarea de noi sancțiuni cu o zi înainte de întâlnire și după alocuțiunile de deschidere care nu au arătat nici o deschidere către temele de interes pentru partenerii de dialog, partea chineză va accepta poziția părții americane fără să crâcnească, și pe deasupra, în fața camerelor de luat vederi.

Dar în mod cert asta a fost gândirea americană, pentru că cele 42 minute ce au urmat alocuțiunilor Secretarului de Stat Blinken și a Consilierului Prezidențial Sullivan, i-a prins pe cei doi complet nepregătiți.

Fără a intra în detalii, au fost 42 minute în care diplomații chinezi au avut prilejul (exploatat din plin) de a seta tonul discuțiilor bilaterale viitoare:

• China respectă ordinea internațională centrată pe O.N.U. și sistemul de drept internațional, nu sistemul ”rule-based-order” promovat doar de o minoritate de persoane
• Nu China a lansat războaie ci alții. China nu crede în invazia altor state sau în politica de răsturnare a regimurilor aflate la putere în alte state.
• S.U.A. trebuie să înceteze exportul democrației în stil american și să abandoneze mentalitatea de război rece și de joc de sumă nulă a S.U.A.
• China consideră Xianjin, Tibet și Taiwan părți inalienabile ale Chinei și se opune cu tărie amestecului american în afacerile sale interne
• S.U.A. are propriile probleme nerezolvate legate de drepturile omului cu rădăcini adânci în trecut. Atât S.U.A. cât și China trebuie să își rezolve fiecare propriile probleme
• Companiile americane prosperă în China pentru că fac profit. Nimeni nu le-a obligat să vină iar marea lor majoritate sunt mulțumite de mediul economic din China
• În confruntările trecute dintre S.U.A și China, numai S.U.A. au avut de pierdut. China a reușit să treacă peste greutăți în trecut și va reuși în viitor
• În ce privește tehnologiile și capacitatea de a lansa atacuri cibernetice, S.U.A. este campioană, nu China
• Nici S.U.A. nici emisfera vestică nu sunt reprezentative pentru opinia publică mondială, nici ca tendințe nici ca populație

Multe puncte dureroase pentru partea americană și, cu excepția chestiunii atacurilor cibernetice, greu de contrazis.

Iar în final Yang Jiechi ne-a lămurit și privind ciudățenia la care tocmai asistasem: răspunsul părții chineze, care în mod evident prin lungime și consistență depășea cu mult limitele uzanțelor, a fost provocat de faptul că prin alocuțiunile lor, cei doi demnitari americani au încălcat protocolul agreat de părți în pregătirea întâlnirii! Asta pentru cine avea vreun dubiu că asta s-a întâmplat.

Lucrurile se puteau opri aici. Partea americană și-a încălcat cuvântul, partea chineză a răspuns pe măsură, încheiem ședința aici și ne apucăm de treabă.

Orgoliul rănit al demnitarilor americani însă nu putea lăsa mesajul părții chineze fără un răspuns pe măsură. Iar ceea ce a urmat a depășit cu adevărat orice imaginație.

”The Grand Finale”, deciziile proaste au întotdeauna consecințe neanticipate

Cu siguranța de sine a celui care habar nu are ce face, înainte de a lua cuvântul, Antony Blinken le cere reprezentanților media, care se pregăteau deja să plece, să rămână în sală. Mare greșeală!

Pentru că replica pe care o voiau demnitarii americani înregistrată de media a fost următoarea:

• În cele peste 100 întâlniri avute de la instalarea în funcție au auzit cu totul altceva decât spune partea chineză. Numai adânca satisfacție că America a reluat relațiile cu prietenii și aliații. Numai adânca îngrijorare privitoare la acțiunile Chinei.
• S.U.A. dă dovadă de mare leadership prin reluarea relațiilor internaționale și prin capacitatea de autoanaliză și corecție a propriilor deficiențe
• Rețeta secretă a succesului american constă în capacitatea de autoanaliză și de a rezolva probleme.
• S.U.A. tocmai ce au trimis cu succes un nou rover pe Marte prin colaborare cu mult țări ca o dovadă a capacității sale de a se reinventa. Și vor lăsa pe Marte o colecție de materiale (?) care va urma să fie preluată și adusă pe Pământ de un alt dispozitiv construit în colaborare cu Europa
• Așa că nu predicile lungi și stufoase, ci ocazia (?) ca părțile să explice fiecare propriile obiective, valori și strategii trebuie să stea la baza dialogului

Ați înțeles ceva?

Pentru că răspunsul devastator pe care l-a dat Yang Jiechi sigur îl veți înțelege:

• E vina mea, trebuia să vă atrag atenția încă de când am intrat în sală asupra tonului condescendent și a poziției de forță adoptate de partea americană cu intenție și cu încălcarea uzanțelor diplomatice, îmi cer scuze că nu am făcut-o.
• S.U.A nu este calificată să discute cu China de pe poziții de forță, așa că haide ca pe viitor să facem lucrurile așa cum trebuie

După care a urmat ceea ce va rezona multă vreme în urechile cui vrea să audă:

”Well, as long as China’s system is right with the wisdom of the Chinese people, there is no way to strangle China.  Our history will show that one can only cause damages to himself if he wants to strangle or suppress the Chinese people.”

Peisaj trist după bătălie

Dacă întâlnirea de la Anchorage ar fi avut loc în anii ’60 iar partenerii de discuție ar fi fost sovieticii, cineva s-ar fi descălțat și ar fi bătut cu pantoful în masă! Chinezii însă au adoptat o tactică mult mai eficientă și au marcat puncte multe într-o dispută care – ne place sau nu, ne obligă să ne confruntăm cu o realitate incomodă. America este pe punctul de a pierde cruciada modelării lumii după chipul și asemănarea sa.

După 4 ani de primitivism diplomatic trumpian, o lume întreagă aștepta cu nerăbdare schimbarea în bine a politicii externe americane. Ce am văzut cu toții însă a fost un regal de autosuficiență și amatorism diplomatic de-a dreptul alarmant. Iar dacă lucrurile vor continua în aceeași direcție, America va fi obligată să-și schimbe strategia de secol XX care, așa cum am văzut, și-a atins limitele. Și odată cu ea și echipa pentru care marea diplomație este o pălărie mult prea mare.

Rămâne de văzut cum vor evolua lucrurile, dar sunt șanse mici ca așa ceva să se întâmple.