Replierea strategică a SIF-urilor în faţa atacului pieţei

Gabriel-Andrei ŢECHERĂPuncte de Vedere

small sifDupă mai bine de şaisprezece ani de “război rece” între conducerile SIF-urilor şi piaţă, conflictul provocat de pragul de deţinere impus de către acestea propriilor acţionari, se îndreaptă către deznodământ.


Senzaţia pe care am avut-o ieri privind forţele prezente la dezbaterea având ca temă “VIITORUL BURSIER AL SIF-URILOR ŞI FP” organizate de ziarul “Bursa” cu participarea principalilor actori ai pieţei de capital, a fost că asist la poziţionarea combatanţilor în pregătirea bătăliei decisive. Oricât ar părea de neverosimil, şaisprezece ani de eforturi ale reprezentanţilor pieţei sprijiniţi în mod constant de autoritatea de reglementare şi în multe rânduri şi de factorul politic sub diversele lui feţe, nu au fost îndeajuns pentru a înlătura interdicţia impusă de SIF-uri propriilor acţionari de a deţine un număr de acţiuni mai mare decât un anumit prag.
2015 are însă şanse să marcheze finalul acestei lupte, iar în derularea dezbaterii de ieri semnele au fost clare, poate şi pentru faptul că părţile au stat la aceeeaşi masă.


Împachetat frumos în ideea viitorului pieţei, prilej de a include printre participanţi şi Fondul Proprietatea în calitate de elev model, evenimentul de ieri a avut de fapt doar un singur scop: etalarea poziţiilor antagoniste ale părţilor privind pragul de deţinere şi guvernanţa SIF-urilor.
Nu am să insist pe prezentarea poziţiei taberei reformatoare, pentru că argumentele şi soluţiile promovate sunt binecunoscute de ceva vreme (şi aşa cum am promis le voi analiza în detaliu într-un articol viitor).
Trebuie semnalată însă expunerea foarte tranşantă şi “right on the money” a d-lui Florin Pogonaru, preşedintele Central European Financial Services, care a pus degetul pe rană afirmând că avem de a face de fapt cu un conflict între două ideologii privind rolul şi drepturile acţionarilor în raport cu managementul “peren” al SIF-urilor şi “rolul” lor în economia naţională.
Şi, poate, sugestia enigmatică a d-lui Sebastian Tcaciuc, Private Equity Consultant (aproape că m-a păcălit), ca viitoarea reglementare să nu cuprindă (oare de ce?) “bariere investiţionale pentru management”, cu adresă probabil la ideea (promovată explicit tot de dl. Pogonaru) că eliminarea pragurilor nu trebuie să exonereze de răspundere (inclusiv penală) pe cei care deţin direct sau indirect pachete mai mari de limita actuală de 5%.
Minunat!


Interesantă însă cu adevărat poziţia SIF-urilor, exprimată întâi prin prezenţă. Cele 5 SIF-uri au fost 3, Luca şi Matei. SIF Banat-Crişana, SIF Moldova şi SIF Transilvania numai, căci SIF Oltenia nu a onorat adunarea iar SIF Muntenia a considerat probabil că SIF Banat-Crişana e îndeajuns.
Duse sunt vremurile când băteau cu pumnul în masa guvernanţilor ameninţând cu forţa celor nouă milioane de voturi ale acţionarilor SIF care, vezi Doamne, vitregiţi fiind de eliminarea pragului vor răsturna guverne! Astăzi ideea lor privitoare la reforma reprezentată de viitoarea lege cu un singur articol (enunţată frumos de dl. avocat Cristian Duţescu “se abrogă art. 286 indice 1 din Legea nr. 297/2004”, punct) e simplă şi la obiect: “… să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica”.
E drept că fiecare a spus-o în altfel.
În primul rând (SIF Banat Crişana, prin dl. Bogdan Drăgoi, membru în Consiliul de Administraţie al SIF Banat-Crişana), lipsa de performanţă a pieţei de capital nu e cauzată de SIF-uri (şi implicit de existenţa pragului) ci de lipsa emisiunilor de acţiuni tranzacţionate pe o piaţă în care SIF-urile şi FP reprezintă (în mod îngrijorător) 40% din volum. Absolut corect!
În al doilea rând, SIF-urile sunt o construcţie valoroasă şi perenă a pieţei de capital (SIF Transilvania, prin dl. Iulian Stan, vicepreşedinte executiv şi director general adjunct).
În fine, acţionarii au control total asupra managementului ca efect al codului de guvernanţă corporativă (în cazul SIF Moldova, reprezentată de dl. Claudiu Doroş, vicepreşedinte).
La ce e bună deci eliminarea pragului? De bună seama că nu e necesară, altele ar trebui să fie preocupările pieţei, nu grija de soarta acţionarilor, care, iată, sunt bine mersi, ceea ce vă dorim şi dumneavoastră, ne spune corul SIF-urilor.


Dar despre asta şi despre cum poate fi atenuată teama (evocată corect de dl. Florin Pogonaru) de o preluare ostilă a SIF-urilor cu potenţialul de a conduce la un comportamnetz abuziv al celui care preia controlul, în articolul următor.