Încă de la apariția sa în 2003, Codul fiscal a introdus un regim special pentru operațiunile de reorganizare: fuziuni, divizări și achiziții. Un regim confuz, generator de interpretări și de situații aberante, cauzate, fie de simpla neînțelegere a mecanismelor specifice reorganizărilor, fie de omisiuni inacceptabile, chiar și în vorbirea curentă, darămite într-un text de lege.

Noul cod vine cu modificări de substanță în această zonă și, lucru foarte important, rezolvă în mare parte ambiguitățile din vechiul cod. De aceea o scurtă analiză a noutăților aduse este foarte utilă.

Principiul care stă la baza regimului fiscal în materia reorganizărilor este neutralitatea fiscală. Simpla restructurare a afacerii, care implică atât transferuri patrimoniale la nivelul societăților implicate, cât și schimburi de titluri de participare la nivelul acționarilor (altfel impozabile deopotrivă), nu trebuie să fie fiscalizată. Cu două amendamente. Acest regim este aplicabil numai anumitor specii de reorganizare și numai dacă aceste operațiuni satisfac o serie de condiții impuse chiar prin definițiile date lor de codul fiscal.