Divizarea asimetrică, pe scurt Origini, definiţie, utilizări, dificultăţi operaţionale

Gabriel ŢECHERĂDivizare Societate

Exemplu grafic de divizare asimetrică cu separarea totală a acţionarilor

Pe scurt

1 Deşi chestiunea acţionariatului în cazul divizărilor este lipsită de o reglementare legală explicită, divizarea asimetrică s-a impus în practică ca fiind una din cele mai eficiente şi puternice proceduri de reglare a problemelor de acţionariat într-o societate.

2 Divizarea asimetrică asigură rezolvarea acestor probleme prin decuplarea dintre divizarea patrimonială şi divizarea acţionariatului, lucru care permite ca structurile de acţionariat ale societăţilor beneficiare să fie diferite între ele şi diferite de structura de acţionariat a societăţii divizate.

3 Principalele situaţii în care divizarea asimetrică îşi dovedeşte utilitatea şi eficienţa sunt cele în care se urmăreşte realoacarea liniilor de afaceri între acţionarii (sau grupurile de acţionari) ai societăţii divizate sau cele în care se urmăreşte separarea acţionarilor în societăţi distincte. În timp ce prima situaţie este caracteristică aproape exclusiv societăţilor cu număr mic de acţionari, cea de-a doua este întâlnită şi în cazul societăţilor cu acţionariat distribuit, cum sunt cele ale căror acţionari provin în marea majoritate din procesul de privatizare în masă.

4 Problemele principale ridicate de divizarea asimetrică sunt gradul mai crescut de complexitate, asigurarea echităţii distribuţiei patrimoniului între societăţile beneficiare şi proproţionalitatea fiscală a distribuirii de acţiuni emise de societăţile beneficiare.